Cam cum se întâmplă și acasă într-o duminică dimineață când nu ți-ai făcut nici un program,degeaba ne-am trezit noi la 7 că am pierdut vremea de pomană,la 7 litri de cafea și un pachet întreg de țigări,până pe la 12.
A trebuit să scot de la naftalină tehnicile de negociere cu Isti că el voia să mergem cu motorul în oraș dar eu aveam în plan să mă machiez,să-mi fac freza și niște poze în care să arăt încât să mă recunoască telefonul dacă aș avea activată opțiunea de recunoaștere facială,deci voiam cu autobuzul.
De treabă,Iannis de la cazare ne-a arătat de unde luăm bus,unde ne dăm jos din el și ce avem de văzut în orașul minunat,pe o hartă agățată de perete. Am observat în orașul ăsta că busul are stații dar mai oprește și între ele dacă faci cu mâna ca la autostop și am observat și cum se face. Dacă ai bilet ți-l compostezi normal și mai strecori niște mărunțiș în pușculița șoferului, construită special pentru astfel de situații ‘neprevazute’. I-am zis să ne dea jos la Poliție,după indicațiile lui Iannis și el ne-a făcut un semn,a vorbit ceva cu noi în grecește și la un semafor pe care l-a prins roșu ne-a aruncat afară din bus.
Noroc de inspirația de moment să renunț la machiaj,m-am gândit că o față nemachiată arată oricând mai bine decât una cu machiajul scurs de la căldură pentru că în oraș era cu vreo 4 grade mai cald decât la noi,la țară.
Orașul are castel,printre puținele locuite din lume scria pe net,are lac în mijlocul căruia este o insulă,și asta tot printre puținele insule de pe un lac locuite din lume,castelul are și muzeu,orașul are un centru vechi fain și lângă oraș este peștera de care am mai zis,și asta ceva mișto tare,între cele mai mișto peșteri din lume. Planul era să vizităm tot ce era de vizitat prin oraș și să lăsăm la sfârșit peștera,să ne răcorim în cele 17 grade din interior.
Am început cu plimbare lejeră prin oraș,pe la umbră,că erau peste tot copaci și parcuri și am ajuns la castel. Așa era de fain înăuntru încât recomand oricui să meargă. Ce scria pe net că-i locuit înseamnă de fapt că în interiorul unor ziduri de castel sunt case,mici magazine și terase,boutqiue hoteluri,toate cu flori pe la geamuri și aranjate cu mult bun gust și că străzile înguste sunt pietruite,ca pe vremuri,cu piatră albă. Cât s-or fi chinuit ăia să pună piatra aia mică pe o suprafață așa de mare numai Apu poate ști,care pune cam același lucru la noi pe terasa cam cât un prosop mai mare de plajă de vreo 2 luni. Și era și foarte curat,singurul gunoi pe care l-am văzut în castel a fost un dog poop în mijlocul drumului.

a muzeu am intrat cu 4 euro pe cap și glumele cu ăștia 4 euro au mers aproape toată ziua. Puteai să vezi muzeul bizantin,moscheea și colecția de bijuterii de argint. Moscheea avea un balcon,accesul făcându-se pe o scară îngustă și abruptă și la coborâre am vrut o poză acolo,dar mai repede că ar mai fi coborât și alții dar Isti nu se grăbea nicăieri, pe motiv că ‘N-ai frică,că de ăștia 4 euro pe mine nu mă-mpinge nimeni!’
La ieșire ne-am întâlnit cu un cuplu de români cu care am povestit impresii de vacanță. De fapt fiecare vorbea de ale lui,noi cu peisajele din Muntenegru și fructele de mare din Albania,ei cu cetățile și zeitățile din Grecia,având dilema eternă e românului care pun pariu că nu și-a zugrăvit apartamenul de 25 de ani ‘Cum,dom’ne au reușit ăștia să construiască atâtea cetăți acum 3700 de ani și la noi nu se face un kkt de autostradă!’ Eu nu-s cu astea,oricum și din muzeul ăsta tot ce am înțeles a fost o mistrie de argint cu modele faine de care Isti a zis că ‘ar fi bun ăsta pentru tata,să curețe cu el la iepuri’ iar mitologia greacă,Jules Verne și cursurile de farmacologie din anul 3 au fost pentru mine cele mai tari somnifere încercate vreodată.

Cuplul ăsta de români ne-a mai liniștit,că la o tavernă poți să mănânci cu 20 de euro 2 persoane dar trebuie să fii vigilent,că poți să nimerești prost și să te coste și vreo 50. No,am ales o terasă fix pe lac,ne-am așezat la o masă dar am plecat repede de-acolo când un tip a venit,și-a aruncat sprâncenele în sus și bărbia înspre noi,un fel de ‘Ia zi! Care e treaba?’,fără să avem măcar un meniu să ne hotărâm.
Am învățat în vacanța asta să nu mai îmi fie rușine să mă ridic de la o masă și să plec dacă ceva nu-mi convine,până la urmă pe banii mei și pe timpul meu stau unde îmi place! Ca și Isti care a considerat că de 4 euro stă cât are el chef pe scara aia.
Am ales altă terasă,de data asta pe principiul clasic al efectului de turmă,unde-i cel mai aglomerat,că înseamnă că acolo se mănâncă cel mai bine. Am nimerit un chelner foarte de treabă care ne-a întrebat de unde suntem că i se părea lui că avem fețe de români. Nu știu dacă asta-i de rău sau de bine,poate că balanța înclină mai mult înspre rău dar nici nu l-am văzut stresat că rămâne fără portmoneu(că și de români se zice că fură,să știți,nu doar de albanezi)
Eu am mâncat mergătoarele de la vreo 2 pui care mi-au ținut de foame 2 zile,Isti un gyros uriaș de porc pentru că…Grecia,eu am băut un canceu de vin,Isti 2 beri,a doua fiind din partea casei doar pentru că i-am zis de vreo 4 ori să o aducă și cât am stat acolo i-am numărat vecinului de masă care cântărea pe puțin 150 de kile farfuriile și felurile de mâncare rase într-o oră. Cred că a mâncat omul cât mănânc eu în 2 săptămâni.

Înapoi înspre casă am luat-o pe jos,eu tot insistam că vreau pe malul lacului dar Isti,plictisit deja de mine,cu GPS în mână, a zis:
-No,hai să merem,o să trebuiască să sărim vreo 2-3 garduri la un moment dar dar mă gândesc că nu-i asta o problemă pentru tine…
Nu am avut chef de garduri și am mers pe la drumul mare dar am avut chef să intrăm într-un cimitir întâlnit pe drum,aranjat foarte frumos,unde 2 doamne spălau cu apa adusă de acasă lespezile de marmură și împrospătau florile din glastră. Noi am intrat de distracție,pentru o competiție între noi ‘cine îl găsește pe cel care a trăit 100 de ani’ dar am fost respectuoși,nu am făcut gălăgie,nu am râs decât așa,pe sub mustață, și nu am răscolit într-un mormânt din care cineva fusese exhumat recent să vedem dacă nu cumva le-a scăpat ăstora vreun os,deși am fost tentată. Dacă vă interesează, să știți că EU i-am găsit pe cei mai longevivi, 99 si 101 ani!

Am ajuns acasă prea târziu ca să mai găsim deschis la peșteră,am socializat în schimb cu un militar grec care fusese un an în Kosovo și își plănuise o vacanță de o lună,inclusiv pe la Craiova,ce dracu’ să caute grecul miltar la Craiova?
A doua zi de dimineață Isti a zis ‘Eu cred că putem vizita și huda asta,adică peștera, că ne intră în timp’ dar n-am mai avut răbdare nici de hudă nici de nimic după cele 2 nopți de cazare.
Cazarea în sine era ok,pat comod,cameră faină dar erau vreo 48 de grade înăuntru,cu aerul condiționat pornit era bine dar făcea gălăgie aerul de la tine,de la alții, frigiderul și conversația vecinilor prin pereții subțiri ca foaia de hârtie. Parcă eram într-un dormitor de-ăla comun, cu 6 paturi, de la un hostel ieftin și când toate astea se opreau începea de undeva să latre un câine al cărui stăpân evident nu a auzit încă de zgardă antilătrat sau de băgat câinele în casă că deranjează pe alții.
Mă gândesc că militarul era învățat cu toate astea și n-a avut nimic,arăta destul de fresh la ora 7….