Eu nu am auzit pe nimeni să fi fost vreodată într-un city break la Sarajevo și m-am gândit să fac un pic de reclamă acestei capitale și acestei țări.

Am venit și eu în vacanță fără să știu nimic despre Bosnia și Herțegovina pentru că nu îmi place să știu prea multe ca să nu-mi dau filme în cap despre cum ar putea să fie pe unde am eu de mers și am ajuns la Sarajevo în șlapi. Greșeală uriașă pentru că orașul e între niște munți mai mici, toate străduțele sunt așa de înguste de de-abia încape o mașină, pavate cu niște bolovani care alunecă și vara și abrupte de până și proprietarul apartamentului în care stăm arăta în prag de infarct când a ajuns să ne întâmpine.

Nu cred că există 200 de metri de teren plat în tot orașul, dar asta e bine pt că înseamnă priveliște. Ai ‘a view’ de oriunde, fie că te plimbi pe străduțele pline cu clădiri vechi, fie că urci cu cabina până la 1200m să-ți faci o mie de selfie-uri, toate faine, sau doar o arzi la o terasă pe malul râului Miljacka. Că veni vorba de clădiri vechi. Unele nu au fost renovate și încă poartă urmele războiului, deci dacă îți place și un pic de turism de catastrofă ăsta-i locul.

Dacă vrei ceva care seamănă cu o medina dar n-ai chef de mizeria și de drumul până în Maroc atunci vii în centrul vechi. Aici găsești de toate. Cafea bosniacă, dar care e de fapt ca și cea turcească, o comunitate mare de musulmani (am văzut la Sarajevo mai multe femei cu toată fața acoperită decât în Maroc sau Iordania-am aflat a doua zi că sunt turiste), mâncăruri cu miros de miel, narghilea, bere, un fel de mici care de fapt sunt mâncarea lor tradițională și se numește Cevapi și tot ce îți taie capul.

Dacă nu ești cu orașele și aglomerația, atunci e perfect. Țara toată e de un verde impecabil și îmi pot doar imagina cum arată toate pădurile astea în miile de culori ale toamnei.

Era să uit! Oamenii. După ce am intrat în țară am oprit la o benzinărie unde Isti nu a vrut să ia și cafea că ‘îs prea dubioși oamenii p-aci, poate mă și bate careva’ . Era stresat. Zicea că a citit pe MAE să nu intri în conflict cu localnicii. Acuma pe bune! E ca și cum te-ai duce în vizită la cineva și îi dai 2 palme în loc de ‘bună ziua’. Te plesnește înapoi? Clar! Oamenii NU sunt cum scrie acolo. Sunt foarte de treabă, dornici să te ajute cu orice, să te facă să te simți bine în țara lor. Au trecut printr-un război și nu demult, mă și mir cum de și-au păstrat umanitatea.

Dacă ai avut răbdare să citești până la sfârșit sper că te-am convins să vii. Vrem poze!!!