Locul meu preferat de până acum e ăsta și am nimerit la el ca orbu-n Brăila, adică din greseală.

Când am plecat din Međugorje am zis că trecem în Croația și ne dăm pe lângă mare de-acum încolo cât mai mult, dar drumul pe lângă mare al Croației e întrerupt de ieșirea la mare cât un scuipat a Bosniei. Nu avea rost să ieșim din Bosnia, să intrăm în Croația, să ieșim iar din Croația, să intrăm iar în Bosnia, iar adio Bosnia, iar hello Croația, era ca în bancul cu dezbracă-te, îmbracă-te.

Pe GPS apărea un drum trasat cu alb și-am zis că doar n-o fi de macadam și l-am ales ăla. Well, când GPS nu vrea nici în ruptul capului să te ducă pe un drum înseamnă că știe el ceva. Prima parte chiar era macadam că se lucra la drum, a doua parte era un fel asfalt cât-de-cât, iar a treia parte era pe deasupra și îngust de credeam că se va transforma într-un traseu de hiking. Aglomerat de la început pană la sfârșit pentru că sâmbătă și pentru că mare și soare la capătul drumului.

Am zis să facem și noi o baie în mare, dar nu aveai unde să arunci un ac în Neum și n-am oprit decât pentru 2-3 poze, faine, ce-i drept, și dunga către Croația.

Coada la vamă pe care am depășit-o noi era de 1.5 kilometri, ne-am băgat in față că 2 roți au prioritate, din câte am înțeles. Nimeni nu a comentat nimic, poate doar în gând.

Și-acum mai rămânea să găsim un loc lângă mare unde să crăpăm și noi o conservă și-un salam. Primul drum care făcea la dreapta și se termina în mare a fost cu noroc. Când am ajuns în locul ăsta era o doamnă cu 3 copii, dar doamna le-a terminat repede petrecerea când ăștia micii se tot cățărau pe o balustradă și încercau să se arunce de acolo într-o apă adâncă de 2 centimetri. I-a încărcat în mașină rapid, cât încă mai aveau toate piesele întregi.

Și-am rămas doar noi. Timizi, cum sunt românii afară din țara lor, ne tot făceam probleme că suntem în curtea omului și că vine ăla acasă și cheamă poliția, după ce ne și bate bine. Nu a venit decât un nene cu barca de pe mare și, după ce ne-am salutat civilizat, a parcat barca și ne-a făcut un semn către apă pe care noi l-am interpretat ca pe o încurajare să facem o baie. Putea să însemne și ‘cărați-vă dracului de-aici’, dar atunci nu cred că făcea semn spre apă, că noi nu eram cu barca.

Am mâncat pe masa omului, am făcut baie, chiar și plajă 10 minute, ne-am uscat și am plecat.

A fost un loc mișto tare, mi-am golit mintea complet acolo, așa de tare încât câteva ore mai târziu abia mi-am mai amintit prima parte a zilei.