Nu suntem noi cine știe ce drumeți experimentați, dar din când în când facem câte o drumeție, mai ales duminica pentru că e cea mai deprimantă zi din săptămână și mai ales pentru câine care trebuie distrat ca să nu o ia razna. Spre surprinderea mea, văd că mergem din ce în ce mai des. Și tot spre surprinderea mea văd că lumea cu care intru în contact eu zi de zi are reacții de genul: ‘oaaaai, ce faaaain de voi că mergeți…’, cu un soi de regret în glas că ei nu merg.

O treabă care mi se părea imposibil de făcut acum vreo 2 ani a devenit ceva accesibil din toate punctele de vedere. Deci, cum trecem de la ‘vai, ce fain că voi mergeti’ la ‘e fain traseul, am fost și eu acolo’?

E clar că nu mergi în drumeție în blugi, deși avem un prieten care așa vine și nu moare, că doar nu mergem pe Everest. Totuși, ar fi bine să dai o raită pe la Decathlon înainte. Ce să îți iei de acolo? Păi ideea e să te îmbraci în straturi, ca o ceapă. Pe piele o bluză din aia de plastic care nu reține umezeala, apoi un polar, apoi o geacă preferabil cu puf, dar merge și cu vatelină. Izmene tot de plastic, o pereche de pantaloni prin care nu trece vântul și care dacă se udă se usucă ușor, șosete până sub genunchi și ghete care urcă pe glezne. Iarna completăm cu parazăpezi , mănuși și fes obligatoriu. Era să uit. Bețele de drumeție sunt de mare ajutor. Practic e aproape ca și când ai umbla în 4 labe, ai stabilitate mai mare și nu obosesc picioarele așa de rapid. Deși par multe lucruri de cumpărat, ele nu trebuie să fie cele mai scumpe, la echipamentul meu doar geaca ce e mai răsărită, în rest nu cred că fac 150 de lei toate adunate (inclusiv ghetele).

Pont: ghetele trebuie luate cu unu-două numere mai mari. Picioarele se umflă de la efort și la coborâre jenează tare pe degete dacă sunt fixe. Eu port 36, ghetele sunt 38 și nu am avut nicio bășică niciodată.

Aplicația ‘Munții noștri’ are răspunsul. Acolo ne-am găsit toate traseele. Cu detalii despre durată, dificultate, marcaje, hartă, descriere,tot ce ai nevoie. Fiecare în funcție de ce caută. Pentru noi trebuie să fie un traseu cât de cât lunguț, măcar vreo 10km și să fie în circuit (adică să înceapă și să se termine în același loc). Există și trasee scurte, de o oră-două, perfecte pentru început.

Păi mâncăm și bem ce ne ducem de acasă. Sandwich-ul e cea mai comodă variantă, dar dacă traseul e mai scurt și avem timp atunci merge și un foc și o slănină prăjită cu ceapă. Ceva dulce e obligatoriu. Bem ceai cald sau apă. Fiecare are alocat 2 litri de apă pe tură, inclusiv câinele. Nu recomand cafea prea multă pentru că deshidratează. Alcoolul e exclus. Și el deshidratează și amețește și, deși poate fi tentant să te răcorești cu o bere în pauza de masă, bag mâna în foc că ai s-o regreți mai târziu, pe traseu.

Pont: nu pleca fără provizii, chiar dacă zici că faci doar o scurtă plimbare. Noi am pățit să ne rătăcim și o zi întreagă să nu avem la noi nici măcar o coajă de pâine.

Te uiți pe geam și vezi că plouă. Zici că nu mai pleci nicăieri că n-ai chef să te plimbi aiurea pe ploaie. De multe ori vremea din oraș nu are nicio legătură cu vremea de la munte. Am avut surpriza să găsim la Băișoara zăpadă când în Cluj era o vreme mizerabilă, soare, senin și vreme ca vara la Vlădeasa în timp ce la Cluj era o ceață ca laptele. Noi funcționăm așa: mergem până acolo. În cel mai rău caz vremea e nașpa rău și ne întoarcem acasă. Nu avem nimic de pierdut. Evident, vremea se poate strica pe traseu și atunci e bine să ai la tine o pelerină de ploaie, nu e distractiv să te îmbibi cu apă tot și să cântărești dublu.

Câinele nostru obligatoriu merge liber în drumeție. Câine în lesă pe munte e aiurea și pentru câine și pentru stăpân, mai ales că trage și te trage după el, ceea ce poate fi chiar periculos dacă ai câine puternic. Cu toate astea tot am o lesă la îndemână în caz că traseul are vreo porțiune pe șosea sau nimeresc într-o aglomerație. O zgardă cu adresă și număr de telefon nu strică, mai ales în caz că e mai bezmetic și se pierde (la noi nu e cazul, și să vrem să o pierdem pe Kira tot nu am reuși). Și pentru câine trebuie apă, obligatoriu 2 litri. Câinele o să bea oricum și din fiecare baltă și pârâu dar tot nu îi ajunge, mai ales vara. Iarna mănâncă zăpadă la greu. Mâncare nu îi dăm în drumeție, cu o seară înainte îi dăm porție dublă iar când ajungem acasă și respirația s-a liniștit primește mâncare. În funcție de dificultatea traseului și dacă a avut sau nu un alt câine cu care să se alerge, una-două zile abia se mișcă.

Pont: există rucsac pentru câini, își poate căra singur apa, plus o parte din bagajele tale. E un plus la antrenament și se face și el util.

Concluzie: drumețiile sunt o modalitate ieftină, sănătoasă, simplă de a-ți petrece timpul liber. Nu necesită nici pregătire, nici cine știe ce talente, că doar fiecare om știe să meargă pe jos.