Isti mă tot pune să spun în continuare povestea. Nu știu ce vrea să facă din poveștile astea dar acum mi-e prea foame, prea sete, prea cald și sunt și destul de obosită pentru a povesti ceva.

Până alaltăieri nu am avut habar că există în Bosnia un loc de pelerinaj în care multă lume vrea să ajungă, un fel de Mecca pentru creștini. Se numește Međugorje. Am venit și noi să dăm o geană, să arunc (doar eu) o cruce și un Tatăl Nostru măcar. Isti e reformat, la el nu se face cruce, dar se face Tatăl Nostru, nu știu dacă și l-a amintit. De cum am început să ne apropiem i-am dat cu poze din mers, nu cumva să ratăm punctul central al acestui loc și anume biserica. Nu aveam cum să o ratăm și dacă am fi vrut. Planul era să trecem mai departe fără să intrăm, că nu suntem noi cu astea, dar GPS era pierdut și noi trebuia să ajungem la cazare.

Când ești într-o țară non UE te bazezi pe o terasă sau hotel pentru un strop de internet, cât să te dumirești pe unde să o apuci. Adevărat că puteam șuti pe nașpa net până acum, dar aici era cu parolă. Așa am parcat la o terasă în buricu’ târgului. Dacă tot ne-am așezat ni s-a făcut și foame și sete, plus că se fuma înăuntru unde era aer condiționat, ceva ce în sine e deja aventură, să fumezi unde ai acoperiș și pereți. La o masă lângă noi era un cuplu de americani care imediat cum ne-am aprins țigările s-au și tirat la o masă mai încolo.

Am mâncat și băut ceva total overpriced, am împărțit de fapt o porție de orez ca doi amărâti, ne-am lămurit pe unde ajungem la cazare, timp în care eu am lins o bere, și asta la suprapreț. Berea asta plus alta câteva ore mai devreme, la Mostar, mi-au făcut poftă de rugăciune. În zece secunde i-am rezolvat cu o pilă la Cel de Sus pe toți cei pe care îi cunosc, pe fiecare în funcție de necesitățile de moment. Am luat și 2 mici souveniruri, printre care o sticluță goală pe care am umplut-o cu apă ‘sfințită’ de la robinetul din curtea bisericii și o piatră mică pe care e lipită o poză cu Fecioara Maria, asta pentru mama care, când a văzut unul dintre motanii mei că se joacă prin casă cu o piatră asemănătoare, s-a burzuluit toată la el, că-i distruge ‘bunătate de piatră cu chipul lui Isus’. Gluma asta împreună cu aia ‘ia-uite, motanul devine agresiv,se joacă cu ciorapu’ merge de 4 ani și încă ne amuză ca în prima zi.

Am ajuns la cazare și am zis să  mergem să vedem o cascadă care se află în apropiere, dar când am ajuns acolo am aflat că trebuie plătit 5 euro pe cap ca să o vezi. No, asta nu! Nu am vrut să dau 5 euro pe cap să văd o cascadă, fie ea cea mai faină din Bosnia. Noi 2 împreună cu alți 76588 de oameni.

Cred că aglomerația m-a speriat din nou, mai bine ne-am întors noi la camera noastră, ne-am gătit o supă la plic care zicea că are gust de pui, ne-am pus aerul condiționat pe 16 grade și am găsit o emisiune despre Međugorje care pe mine m-a culcat rapid dar mi-a făcut Isti un rezumat a doua zi.

Cică 6 copii din acest sat au mers la plimbare pe un deal în anul 1981 și li s-a arătat acolo un chip frumos de femeie pe care ei l-au asociat cu Fecioara Maria. Ajunși în sat au povestit la toată lumea despre ce s-a întâmplat și, din vorbă-n-vorbă, în scurt timp au venit 15.000 de enoriași să vadă minunea. Comuniștii i-au și testat să vadă dacă nu cumva erau fumați sau pe ceva droguri. Se pare că nu erau. Doi dintre ei trăiesc și azi în Međugorje și cică în fiecare zi la ora 17.40 Fecioara le apare din nou. Noi am ratat 5 patruzeciu’ că mergeam la cascadă.

Personal locul nu mi-a plăcut deloc, am simțit miros de spălare pe creier, miros accentuat de o vecină de pensiune care vorbea singură, desculță și cu mâinile împreunate a rugăciune la o masă pe terasa comună.

Unii zic ceva de liniștea și pacea care îi invadează în acel loc și asociază asta cu prezența divină. E un sat până la urmă, e normal să fie liniște și pace și, dacă e să ne luăm după asta, se poate simți prezența divină și la Bughea la mamaie când nu dă vecinu’ Tele muzica prea tare.

Ne-am mai și ciondănit în locul ăla care face reclamă la pace și înțelegere, am și dormit ca dracu și tot ce am vrut a fost să plec cât mai rapid.