Dubrovnik pentru noi a fost cam ca și Mostar. Venit văzut plăcut plecat. Plus niște poze făcute de sus.

Celebra cetate nu am văzut-o decât din mers pentru că doar gândul de a o vizita pe jos, îmbrăcată cu 7 kile de echipament pe mine, la vreo 35 de grade la umbră mă făcea să îmi doresc să mor mai repede și fără chinuri. 35 de grade pe motor în mers la drum întins nu e chinuitor, dar treaba se schimbă complet și rapid într-un oraș, între betoane, unde stai mai mult în trafic și nici un oraș din lume nu merită chinul de a-l vizita la pas, în costum de motor și cu casca-n mână. Pentru comparație, e ca și când ai vizita Clujul în costum de schi, cu schiurile în mână, în august.

Puteam să stăm și la o terasă, ce-i drept, sau să ne cazăm în Dubrovnik și să îl vizităm în șlapi și pantaloni scurți, că doar avem la noi, dar toată lumea zice că-i scump tare și nu am ținut neapărat să văd cât de scump.

Astea fiind zise, din Dubrovnik avem niște poze panoramice și o filmare făcută din mers și cred că astea mie îmi sunt de-ajuns pentru o viață.