Loading

Please wait
Top

Două lucruri mai sunt sigure pe lumea asta, în afară de taxe și moarte. Că iarna nu-i ca vara și că Grecia nu-i ca Albania.

Încă de dinainte de a pleca de acasă am început să-i bag în cap lui Isti că-i scump la greci, am mai fost eu pe la ei și am reușit performanța de a cheltui vreo 1000 de euro într-o vacanță all inclusive, singură și acum gen 15 ani. Adică mia de euro a fost extra, pe lângă ce am dat pe vacanță.

Drumul din Durres până în Grecia a durat puțin, chiar dacă au fost 290 de km, și ar fi durat și mai puțin dacă nu ar fi trebuit să oprim în 79 de locuri să ne luăm țigări.
Cu țigările a fost bine până acum că am fumat ce ne-am adus de acasă, fiind gingași rău la marca și modelul preferat, singurele de la care nu vomăm fiind Kent click scurt. Când astea s-au terminat, evident mult mai rapid decât ne-am plănuit, că doar țigările merg una-una dacă le asortezi cu alcool, cum am făcut la Durrés, am zis că de-acum ‘om fuma și coceni uscați, doar să scoată fum. Am mai făcut măcar o mică economie la ele în Bosnia unde ne-am luat o narghilea.

Un noroc uriaș a fost că în Albania am găsit din prima niște Lucky Strike cu 2 bile de aromă, prima bilă având aromă de odorizant de wc, a doua bilă, mai prietenoasă, cu aromă de Orbit. Nu știu dacă și în Grecia sau pe la noi se găsesc și am zis să ne facem aprovizionarea în Albania. Lek nu mai aveam, nici drum mult de făcut prin Albania încât să avem echivalentul a 50 de euro transformați în Lek iar țigări ne trebuiau doar 4 pachete, speriați ca nu cumva un control de rutină la vamă să se transforme în ceva mai serios, aproape de un tușeu rectal, că am mai auzit eu povești de pe la prieteni.

Ca-n Albania, unu’ nu avea țigări de-alea, altu’ avea, dar se plătea doar în Lek, altul nu avea nici țigări nici POS, altul avea de toate dar POS era stricat (închipuie-ți, fix azi!), altul a zis că ne rezolvă el de ăia 50 de euro, dar n-am avut încredere, până la urmă am găsit locul potrivit, dar și acolo a trebuit să vină un superior să bată în tastele de la POS-ul plin de praf, pus acolo doar de formă, ca peștele de sticlă pe televizor.
După ce ne-am cazat, în pizdeea față de centrul orașului, că doar asta se încadra în buget, Isti a făcut primul drum la magazin să ia o pâine să terminăm ce mai aveam de mâncare la noi, mai ales că nu mâncasem nimic toată ziua.

S-a întors cu mai multe de la magazin: salam, unt, cașcaval, apă, bere și-un cuțit, cu recomandarea: ‘învață-te cu ăsta că o să-l folosești destul de des pă Grecia asta. Parcă vezi că până ajungem în Vamă nu mai are lamă. Și nici nu-i sigur că acolo nu ne luăm altul că nici Vama nu stă rău cu prețurile’.

A fost o zi de tranzit, nici nu am oprit foarte mult, nici poze nu am avut la ce să facem, am ajuns la cazare unde eu am scris și Isti nu știu ce a făcut că nu l-am urmărit, cred că a stat pe net, cu capu’ gol, în ‘nothing box-ul’ în care intră băieții să se relaxeze.
Am avut o tentativă de a ‘ieși în oraș’ pe-acolo, dar erau 2 ulițe și-atât, cu nimic de văzut. Era o peșteră în schimb, pe care Isti a sugerat să mergem să o vedem, dar nu-s chiar așa de pantofară încât să mă duc în peșteră în șlapi.

Până acum nu m-am implicat deloc în traseu sau locuri de mers, vizitat, stat la plajă și am simțit de multe ori că am pierdut ceva, că sigur dacă dădeam măcar un search pe google nimeream mai bine, așa că azi nu am mai lăsat izmene pe călător și am fost mai activă la capitolul ăsta, și cum deja parcă simțeam nevoia să nu mă urc o zi pe motocicletă, am hotărât de comun acord să mai stăm încă o zi în Ioannina.

2

post a comment