Loading

Please wait
Top

Cât am stat în Albania, adică o zi jumate, m-am amuzat grozav de tare și grozav de des. Dacă ar fi să o descriu în câteva cuvinte astea ar fi ‘O țară care are haz’. Din plin!

De la început m-am prins că ăștia nu au absolut nici o treabă cu băncile sau cardurile, nici nu cred că au carduri și și dacă au le pot folosi doar să-și răzuiască grăsimea de pe tigăi, că de plătit cu ele nu merge aproape nicăieri.

Nici case de schimb valutar nu am văzut, în schimb am văzut niște dubioși care stăteau pe scaune în drum și fluturau un teanc mare de bani, echivalentul “bijnițarilor’ cu lanț gros de aur de la noi de prin față de pe la Diesel pe vremuri.

Sunt foarte inventivi, de la vrăjelile cu ‘avem o problemă’ și ‘avem o pană de curent’ până la un băiat care lucra la autostradă pe o mașinărie de-aia de bătătorește pământul căreia îi confecționase el un acoperiș de stuf să nu cumva să se încingă de la soare și să-i treacă cheful de muncă, puteai vedea toate invențiile posibile. Inclusiv niște case construite pe piloni, parterul fiind practic etajul 1 fără să se vadă vreo scară de acces in casă. Un domn pe care l-am cunoscut mai târziu pe drum ne-a povestit și el că a văzut niște chestii în premieră în Albania, de exemplu un tip își legase de cârligul de remorcare un măgăruș și-acuma mergea cu Mercedesul lui vechi de 30 de ani cu 5 la oră pe autostradă și măgarul alerga după mașină.

Peste tot, în toată țara, miroase a iarbă. As in iarbă de fumat, nu de dat la capre. Prima dată când am simțit miros de iarbă am crezut că fumează ăștia prin mașini, dar am simțit același miros și când eram doar noi pe șosea și am concluzionat că poate la ei crește aiurea, ca buruienile pe la noi. Totuși nu cred să crească chiar așa de aiurea că am văzut o super plantație la un om, în fața casei și la dumul mare.

Poate că de la atâta iarbă e și traficul așa de haotic. Nu doar șoferii sunt haotici, nici pietonii nu se lasă mai prejos. Se depășește pe orice parte și pe oriunde, se traversează la fel, se claxonează în draci, mai ales pentru avertizare, se parchează oriunde găsești un loc, nu contează că-i în drum și încurcă pe alții.

Drumurile pe care am umblat noi au fost bune, unele dintre ele chiar noi. Pe autostradă, care nu e chiar o autostradă, poate una mai de săraci, fiecare face ce-l taie capul. Unu’ traversează pe unde are el treabă, altul se dă cu scuterul încărcat mai ceva ca trenul Timișoara-Iași pe contrasens, mulți transportă fân, pepeni, butelii, capre și orice mai au pe acasă în niște tractorașe cu remorcă și 3 roți, fără semnalizări, normal, sau cu căruțe trase de măgăruși.
Peste tot fiecare lucrează câte ceva.

Un copil cântă la tobe din mers, niște băieți frig cucuruz pe marginea autostrăzii, pe strada principală din Durres găsești de cumpărat toate fake-urile posibile: genți, șlapi,parfumuri, rochii de gală, pantofi cu toc, astea pe lângă lucrurile obișnuite ce se cumpără la mare gen colace, costume de baie și prosoape de plajă. Poți chiar să te cântărești să vezi dacă nu cumva ar trebui să o lași mai moale cu cele mai bune fructe de mare posibile.

Și aici sunt vânzători ambulanți pe plajă dar vând banane, înghețată, perdele și draperii, pantaloni scurți sau blugi și se plimbă pe lângă apă, șezlongurile fiind așezate la nici o lungime de braț unele față de altele.

Sunt unii care vând CD-uri cum vând la noi țiganii pahare la Turda și oricât m-am gândit tot nu am înțeles care-i faza cu CD-urile că păreau goale, ambalate în plic de hârtie. Dacă știe cineva ce-i cu ele, vă rog frumos, lămuriți-mă și pe mine.

În drum spre Grecia am oprit într-un sat la o tanti care avea un magazin alimentar nu că am fi avut nevoie de ceva, dar să cheltuim restul de Lek rămăși. Pe lângă ce e normal să găsești la alimentară mai găseai și flori multe de plastic, un plici de muște, pantofi folosiți, toate așezate într-o ordine absolut întâmplătoare, adică consevele de sardine între detergent de rufe, șlapi și turtă dulce.

Sunt multe case neterminate, ca în Maroc, probabil pe același pricipiu. Dacă se căsătorește careva și se extinde familia mai aruncă rapid câte un etaj pe casă.
Casele, restaurantele sau hotelurile care se dau de 4 stele sunt de un kitsch greu de descris. Îmi pare rău că nu am foarte multe poze din Albania, mare parte din timp nu am avut telefonul la mine.

Poate că lumea are dreptate că se fură tare, era plin de poliție pe plajă și nu cred că stau ei acolo de fraieri, să-i bată soarele în cap degeaba.

Oamenii sunt foarte foarte ospitalieri, m-am simțit tare fain și in siguranță și la cazare,și la terase,și la magazin chiar și la vama cu Grecia unde vameșul albanez a fost singurul de până acum (și de atunci încolo) care când ne-a văzut că suntem pe 2 roți ne-a făcut semn să trecem în față. La vama dintre Muntenegru si Albania aveau chiar o bandă specială pentru pietoni si pentru cei pe 2 roți și ne-a facut semn un localnic să trecem in față. Și toți vorbesc engleză sau italiană!

Peisajul a fost mai plat decât m-am așteptat dar cu siguranță nu am umblat noi pe unde trebuie și ne-am bazat pe drumurile indicate de GPS, să nu ne mai dăm pe offroad, ca în Bosnia.

Una peste alta mie mi-a plăcut tare mult Albania, a fost o țară care m-a lăsat să mă întreb la fiecare pas: ‘What just happened?!’

Eu zic să nu ocoliți țările mai rău famate, în fond și la Vatican poti să găsești pe careva interesat de banii tăi, telefonul, portmoneul sau ceasul de pe mână iar șansele să-ți dea vreunul în cap sunt mai mari la New York decât intr-un sat uitat de lume din Albania.

Dacă ești responsabil și nu ți-o cauți cu lumânarea, peste tot in lume e safe. Să nu te duci e ca și cum nu ai sta la masă cu un om cu caracter fain doar pentru că lumea zice că-i urât.
Mergeți, amuzați-vă și spuneți-mi și mie cum a fost! Și cumpărați un CD! De curiozitate.

2

Comments:

  • Bogdan

    9 December 2019

    Las și eu aici impresia mea despre Albania.Concediu Ksamil 9 nopți. Am accesat bancomatele lor.Am plătit benzina cu cardul. Mai puțin bogați și civilizați decât românii. Ospitalieri.Sinucigași șoferii.

    reply...

post a comment