Loading

Please wait
Top

Toată noaptea m-am foit în pat în camera care era cum cred eu că trebuie să fie în iad, din descrierile pe care le-am citit. M-am trezit de 47 de ori, de cald, de sete, de greață sau de toate la un loc, înjurând și regretând din suflet ultimile 2 beri băute. Nu era aer condiționat, măcar era liniște, dar era așa de cald, ca pe lac la pescuit la ora 1 la prânz, fără umbrelă să te apere. Cred că m-am și bronzat în nopatea aia, doar de la căldură.
Dimineața pe la 8-mahmureală maximă, dureri de cap și tot tacâmul, dar m-a învățat pe mine o prietenă că mahmureala nu e decât o stare de spirit și că dacă te ridici din pat, bei o cisternă de apă, iei un Nurofen, îți vezi de treabă și nu te mai gândești la ea îți trece. Nurofen nu am avut să iau, am avut niște Tramadol șutit de la mamaie din plasa cu medicamente, m-am gândit eu că îi ajung celelalte 5 cutii pentru cât o mai avea de trăit. Capul mi-a trecut ca prin minune, trăiască Tramadolul, dar…pe la 12…cine era drogat fain, cam ca atunci când băieții din spital mi-au făcut un cocktail bun-bunuț pe venă înainte de operație? Ați ghicit, eu!

Ne-am strâns catrafusele, ne-am luat la revedere de la noii noștri prieteni care nu păreau deloc avariați de noaptea cu beri și vinuri și-am pornit din nou la drum, către Salonic.

GPS cretin și bun de aruncat la gunoi ne duce mereu pe drumul cel mai rapid, adică autostrăzi, el nu știe că noi suntem cu motorul și că pe autostradă e plictisitor, am prefera niște drumuri mai lăturalnice, mai pe la țară, chiar dacă nu ajungi așa de rapid, măcar mai înclini motorul ăla pe dreapta sau pe stânga și te distrezi mai mult! În fine, la o bifurcație ținem dreapta în loc de stânga, Isti era atent la GPS-ul complet pierdut iar eu am văzut prea târziu indicatorul de Salonic. 16 km încolo,16 încoace, plus 3 euro 80 dați absolut degeaba, eram înapoi pe drumul cel bun.

Pe la jumatea drumului ne oprim într-o benzinărie și Isti zice că a văzut el pe net că în Nei Poroi este o plajă unde merge lume care nu-i așa de rușinoasă și nu se duce să se bronzeze înfofolit ca și când ar merge la săniuș. No, hai să încercam acolo, că nici noi nu suntem rușinoși. Măcar poate scăpam de aglomerație și de copii și reușim să transformăm, cu un drum, arsura de gradul 1 de pe picioarele lui Isti într-una de gradul 2. Ori la bal ori la spital, nu?

Mergem cu motorul până la plajă, am zis să vedem prima dată dacă ne place și-apoi să ne găsim cazare, era să-l și înfundam pe motor în nisip și să-l răsturnăm de 3 ori, dar nu s-a întâmplat nimic din toate astea și, ajunși la plajă, eu mă duc îmbrăcată așa cum eram să văd cum e. Îmi pare rău că nu mi-am făcut o poză acolo, pe plajă, îmbrăcată în toată costumația aia și cu casca pe cap printre oameni în costume de baie dar, na, câteodată ideile bune vin abia după ce toată faza a trecut. Îi fain pe plajă, zic, putem să îi dăm o șansă și să găsim o cazare. Stăm acolo, pe soare, lângă motor, să vedem ce este prin zonă că părea destul de aglomerat. Găsim ceva aproape, 69 de euro pe noapte, nu-i rău, dar hai să mergem până acolo că de obicei la fața locului e mai ieftin decât pe booking.

O întreb pe fata de la recepție ce camere mai de amărâți are și ea îmi spune că are una la parter, care nu e gata încă, mai durează încă o oră și costă 80 de euro pe noapte.
-Cum 80? Pe booking era 69!
-Unde, la noi?
-Da, la voi….
-Stai să verific!

‘Să verific’ a însemnat, de fapt, să corecteze de la 69 la 80, Isti era afară cu telefonul în mână și a văzut live cum se schimbă prețul. Iar mi-am amintit de nemți cum au zis ei ‘suntem doar un portofel pentru greci’. Nu mi-a plăcut asta deloc, am mulțumit, am zis că, vorba unor prieteni, ‘pune presiune pe buget’ și am plecat să găsim ceva de mâncare că deja mă ronțăia Tramadolul ăla pe la mațe și nu ai răbdare să găsești cazare cu burta lipită de șira spinării.

Terasă faină, fix pe plajă, cu mese și scaune în culorile lor, alb cu albastru, cum ar trebui să fie și casele lor, dar de care eu nu am văzut nici măcar una. Chelner de treabă, iute printre mese și îmbrăcat cam cum se îmbracă tata când are de meșterit ceva pe la motoare, adică pantaloni de trening cât mai soioși și un tricou fabricat în anul în care m-am născut eu, cândva alb, acum pătat și plin de găuri. Ne întreabă de unde suntem, ne zice ‘Bună ziua’ în românește, ne aduce un meniu tot în românește și se scuză că durează mai mult până e gata mâncarea că au un singur grill și multă lume la mese. Nu-i bai, stăm aci că-i vânt și umbră, ne bem apa plată, așteptăm și ne uităm la cei 2 băieți care jumate de oră s-au învârtit pe lângă motor pe toate părțile de zici că-i făceau ITP-ul.

De treabă chelnerul,ne-a întrebat cu ce fel de motocicletă suntem că el se dă cu o Hayabusa, ne-a adus desert din partea casei și a mai spălat din impresia proastă pe care ne-a lăsat-o fata de la hotel.
Acum, după ce am mâncat fructe de mare și mix grill cu carne de la toate vietățile comestibile de pe la noi, hai să facem un plan de acțiune pentru zilele care urmează, în special pentru asta de azi.

Pe mine Grecia mă urăște, după cum i-am spus și prietenei mele, și ea, ca mulți alții, îndrăgostită până peste cap de țara asta. De fiecare dată când am fost în vacanță aici m-am ales doar cu mintea făcută zob de la atâta aglomerație, cu buzunarul gol, cu pielea plină de bube și cu niște amintiri pe care mai degrabă aș vrea să le uit.
Dar eu sunt mai altfel decât sunt mulți și nu-mi place ce place și la altă lume. După cum spune mama: ‘Doamne, ce-ți mai place să te piși contra vântului’ Mai am încă un exemplu cu mama care pe mine mă distrează tare. I-am spus odată că ‘Ce bine că l-am prins pe Isti încă pe piață, până să mi-l sufle alta, dar mama, făcând din mână un gest așa, a lehamite, zice cu accent de București:
-Stai, mamă, liniștită, că la cât e dă sucit și dă pretențios nu să dădea el așa dă repede!
Și are dreptate,într-adevăr este pretențios și sucit dar mie îmi place exact așa.
Buuun. Deci, ce facem în continuare? Că se cam subțiază bugetul și pe noi nu ne-a lovit încă cheful de a ne întoarce la treabă. Dacă mai stăm în Grecia bugetul rămâne ca un fir de ață și nu-i sigur că ne mai rămân bani de benzină, măcar cât să nu împingem calu’ ăsta până acasă.
Mă uit și eu pe hartă la ce variante avem și propun să mergem în Macedonia, la prețuri mai normale și, poate, mai răcoare. Be booking, la cazări, rezervăm apartamentul cel mai mare pe care l-am găsit, sătulă și de ultimile cazări în niște camere cât cușca la câine, și cel mai aproape de vamă.
Pe autostradă până acolo nu am făcut mult dar ne-a costat mult, la ei autostrăzile sunt cu porți unde te taxează, și 2 euro colo,1 jumate dincolo, înmulțit cu multe porți de-astea, a dat o sumă frumușică. Nu contează, măcar cazarea a fost 20 de euro, nu 80. Nu e la mare, e adevărat, dar, ce, în Macedonia n-o fi fain? Și-așa nu prea eram noi de privit la plajă, una buboasă ca o broască râioasă și unul ars de zici că ai încercat să-l faci la proțap și te-ai răzgândit după o oră.

Adio, Grecia!

Continuarea acestei zile interesante în articolul următor.
6

SCRIE UN COMENTARIU